Navigarea prin provocările tantrumurilor și meltdown-urilor la copiii cu autism poate fi o călătorie complexă și adesea dificilă atât pentru părinți, cât și pentru specialiști. Terapia Analizei Comportamentale Aplicate (ABA) oferă strategii eficiente pentru gestionarea acestor comportamente provocatoare, concentrându-se pe înțelegerea profundă a cauzelor și pe dezvoltarea de planuri de intervenție personalizate. Acest articol explorează metodele prin care terapia ABA poate ajuta la minimizarea și gestionarea tantrumurilor și meltdown-urilor, oferind o perspectivă speranțoasă și practică pentru părinții și îngrijitorii copiilor cu autism.

În primul rând, este crucial să înțelegem diferența dintre tantrumuri și meltdown-uri. Deși adesea confundate, ele au origini și manifestări diferite. Tantrumurile sunt de obicei comportamente intenționate, folosite pentru a obține un rezultat sau a evita o situație neplăcută, în timp ce meltdown-urile sunt reacții involuntare la supraîncărcare senzorială sau emoțională, dincolo de controlul copilului.

Terapia ABA abordează aceste comportamente prin identificarea antecedentelor (evenimentele care preced comportamentul) și prin dezvoltarea unui plan de intervenție comportamentală (PIP) personalizat. Specialiștii din domeniul ABA folosesc o serie de tehnici pentru a reduce frecvența și intensitatea acestor episoade, printre care:

1. Structurarea timpului și utilizarea agendelor vizuale

Un copil poate avea dificultăți în a trece de la o activitate la alta, ceea ce duce la tantrumuri. Pentru a preveni acest lucru, părinții sau terapeuții pot folosi o agendă vizuală care să arate copilului ce activitate urmează. De exemplu, dacă după ora de joacă urmează ora de mâncat, se poate folosi o agendă vizuală cu pictograme care să ilustreze acest lucru, astfel încât copilul să știe ce urmează și să se poată ajusta mai ușor la schimbare.

2. Ignorarea comportamentului problematic (Extincție)

Dacă un copil are un tantrum pentru că nu primește o jucărie pe care o dorește, o strategie poate fi ignorarea tantrumului (atât timp cât copilul este în siguranță). Părinții sau terapeuții nu ar trebui să ofere atenție copilului (de exemplu, să vorbească cu el, să-l privească sau să-i dea jucăria) până când comportamentul se oprește. Odată ce tantrumul s-a terminat, copilul poate fi lăudat pentru calmarea sa.

3. Folosirea controlului partajat și a alegerii

Pentru a evita frustrarea legată de lipsa controlului, terapeuții și părinții pot oferi copiilor opțiuni limitate de alegere. De exemplu, dacă este timpul pentru activități educative, copilul poate alege între două opțiuni de activități propuse de adult. Acest lucru îi conferă un sentiment de autonomie și reduce probabilitatea unui comportament provocator.

4. Utilizarea impulsului comportamental (Behavioral momentum)

Această tehnică implică solicitarea mai multor sarcini simple, pe care copilul le poate îndeplini cu ușurință, înainte de a introduce o sarcină mai dificilă sau mai puțin preferată. De exemplu, dacă un copil nu vrea să-și strângă jucăriile, terapeutul poate începe prin a-l ruga să facă mai întâi două sau trei activități simple pe care copilul le face fără obiecții, cum ar fi a da mâna sau a așeza un obiect ușor pe masă. Acest impuls inițial de cooperare poate crește șansele de complianță la cererea de a strânge jucăriile.

5. Utilizarea povestirilor sociale și a comunicării clare

Pentru a ajuta copilul să înțeleagă și să gestioneze situațiile sociale sau schimbările, părinții și terapeuții pot folosi povestiri sociale care descriu situația, ce se așteaptă de la copil și cum să reacționeze în mod adecvat. De exemplu, dacă un copil are dificultăți în a gestiona schimbările de rutină, o poveste socială poate ilustra pașii de urmat când rutina se schimbă, oferindu-i un cadru de referință și un sentiment de predictibilitate

Un aspect cheie subliniat în terapia ABA este importanța reglării emoționale. Prin colaborarea cu un terapeut ABA, copiii pot dezvolta abilități esențiale de auto-control, care le permit să comunice nevoile și dorințele în moduri mai adecvate, reducând astfel dependența de tantrumuri și meltdown-uri ca mijloace de exprimare​​.

Părinții și îngrijitorii joacă un rol esențial în aplicarea și susținerea strategiilor ABA în viața de zi cu zi a copilului. A fi atent la semnele timpurii de stres și interveni în mod proactiv poate preveni escaladarea situației. Tehnici precum redirecționarea atenției, oferirea de timp liniștit înainte de activități potențial stresante, și pregătirea copilului pentru schimbări sau evenimente noi prin agende vizuale și povești sociale pot face o diferență semnificativă​​​​.

De asemenea, este important să avem la îndemână un „kit senzorial portabil”, care poate include articole precum căști cu anulare a zgomotului, jucării fidget, și carduri de identificare a nevoilor speciale, pentru a ajuta la gestionarea meltdown-urilor în timp ce sunteți în deplasare​​.

În concluzie, prin combinarea strategiilor proactive și reactive oferite de terapia ABA și prin angajamentul și susținerea continuă din partea familiei, copiii cu autism pot învăța să navigheze prin provocările comportamentale cu mai multă ușurință și încredere. Această abordare promovează nu doar reducerea tantrumurilor și meltdown-urilor, ci și dezvoltarea autonomiei și a abilităților sociale la copiii cu autism, deschizând calea către o viață mai împlinită și independentă.

Asociația Mica Galaxie aici pentru voi!

Articol scris de Andreea Duma, psiholog clinician, cu formare în cognitiv-comportamentală.